Când Domnul Cina a sfârşit
| Când Domnul Cina a sfârşit Dintr-odată S-a întristat; Şi-a plecat în Ghetsimani, Către Tatăl El s-a rugat. Şi-a-ngropat El faţa-n palme, Şi-ntristat, a plâns amar "Tată, dacă-i cu putinţă Depărtează-acest pahar!" Şi-a privit apoi în urmă - Dorm urmaşi-I de-ntristare "Să vegheaţi măcar o clipă Nu aţi fost deloc în stare!" În genunchi El cade iarăşi Şi-i pământul ud de sânge; Numai noaptea-i e tovarăş Şi El plânge, plânge, plânge!... O, priviţi-L voi în rugă Întristat cum stă-n grădină. Va fi părăsit de Tatăl Când va lua a noastră vină. |