Ca femeia din Sihar la fântână,

Ca femeia din Sihar la fântână,
Venit-am apă ca să scot,
Dar vocea lui Isus răsună
Din apa vieţii ca să-ţi dau Eu pot.

Dă-mi, Isuse, apa vie,
Stâmpără-mi Tu sufletul arzând.
Cred o, Doamne, că Tu eşti profetul,
Ce-ai adus iubirea pe pământ.

Unde-i Doamne
Locul sfânt de-nchinare,
În văi umbrite sau la munţi?
O, nu! Ci-n suflete smerite
Şi în jertfa unei plecate frunţi.

Prieten drag ce cauţi mereu fericirea
Izvorul ei e-n Domnul sfânt.
Isus, divinul nostru Mire,
Ce din înalt veni jos pe pământ.