Un dor de patria cerească,
Un dor de patria cerească, De-acel cămin făgăduit, A început în minsă crească, În pieptu-mi slab şi chinuit. O, Doamne, fă să vină ziua Să vină cât mai grabinc ceasul, Când tot lăsând, să-mi iau adio Şi pentru veci să-mi uit necazul. Şi inima mea când suspină Caută Fiul lui Dumnezeu, Căci numai El doru-mi alină, Cu Duhul Sfânt şi harul Său. Aş vrea să zbor, să las pământul, Să scap de-această fire-a mea "Cu glasul meu strig către Domnul, O, vino Doamne şi mă ia!" Când mă gândesc la Tine Doamne Cât eşti de bun şi iubitor; O, mult mi-e dor, mi-e dor de Tine, La Tine-acum aş vrea să zbor! |