Tu, omule, ce stai în lume
Tu, omule, ce stai în lume Azi nepăsător, De Dumnezeu a-toate Creator. Făptura cea mai minunată Pe pământ tu eşti, Şi mai presus ca astrele cereşti. Priveşte-acum şi stai, Vezi, boabe-n spic tu ai? Să nu te-nşeli să fi numai un pai! Căci Cel ce te-a creat Şi te-a răscumpărat El vrea la Sine să te ia curat Căci soare, lună, stele, Ce pe cer acum lucesc, Pe Dumnezeu toate-L mărturisesc. Şi toate Îl ascultă Şi privesc în mersul lor Pe Dumnezeu a-totstăpânitor! Pe toate Dumnezeu Le-a făurit prin voia Sa Şi toate prin Cuvânt se vor schimba. Dar omul care este-n lume Astăzi muritor Va trăi veşnic cu-al său Creator. Priveşte-acum şi uită-te La-ntregul univers, Căci toate au o slujbă, au un mers. Şi toate fără sunet, Fără grai mărturisesc, Ascultă şi porunca I-o-mplinesc. Tu, omule, ce stai în lume Azi, nepăsător Când ai un Tată-aşa de iubitor Căci te-a iubit şi te-a răscumpărat Prin Fiul Său Să fii şi tu fiul lui Dumnezeu. |