Tu, omule, ce stai în lume

Tu, omule, ce stai în lume
Azi nepăsător,
De Dumnezeu a-toate Creator.
Făptura cea mai minunată
Pe pământ tu eşti,
Şi mai presus ca astrele cereşti.

Priveşte-acum şi stai,
Vezi, boabe-n spic tu ai?
Să nu te-nşeli să fi numai un pai!
Căci Cel ce te-a creat
Şi te-a răscumpărat
El vrea la Sine să te ia curat

Căci soare, lună, stele,
Ce pe cer acum lucesc,
Pe Dumnezeu toate-L mărturisesc.
Şi toate Îl ascultă
Şi privesc în mersul lor
Pe Dumnezeu a-totstăpânitor!

Pe toate Dumnezeu
Le-a făurit prin voia Sa
Şi toate prin Cuvânt se vor schimba.
Dar omul care este-n lume
Astăzi muritor
Va trăi veşnic cu-al său Creator.

Priveşte-acum şi uită-te
La-ntregul univers,
Căci toate au o slujbă, au un mers.
Şi toate fără sunet,
Fără grai mărturisesc,
Ascultă şi porunca I-o-mplinesc.

Tu, omule, ce stai în lume
Azi, nepăsător
Când ai un Tată-aşa de iubitor
Căci te-a iubit şi te-a răscumpărat
Prin Fiul Său
Să fii şi tu fiul lui Dumnezeu.