Tu m-ai făcut din ţărână
Tu m-ai făcut din ţărână Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia, Dar în mine-o făptură păgână Zi şi noapte îşi cere simbria Nu sunt, Doamne, decât o suflare, Decât carne cu multe păcate Şi Te caut cu dor şi-n oftare Să-mi dai forma trăirii curate Ce-aş ajunge, tot singur pe ape, Într-o lume de răni şi suspine, Dacă nu Te-aş simţi pe aproape Dacă nu Te-aş simţi lângă mine Eu sunt scurgerea, aburul, clipa; Sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul. Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa, Dăltuieşte-mi făptura cu harul |