Suntem duşi şi clătinaţi,

Suntem duşi şi clătinaţi,
Zbuciumaţi de-al lumii val
Vin furtuni şi zile sumbre,
Care în senin se schimb
Într-o ţară unde-n veci
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi
Când ai să pleci.

Cor:
În curând, zorii vor veni
Şi în cer acasă vom sosi,
Abia atunci pricepe-vom deplin
Dumnezeu de ce-a lăsat atâta chin.

Unii sunt flămânzi aici,
Alţii n-au unde dormi;
Mulţi sunt cei ce locuinţa
Au în locuri reci, pustii,
Ne-ntrebăm; de ce-i aşa?
Şi răspuns vrem a avea
Dar Cuvântul Său
Ne spune voia Sa.

Încercări ne copleşesc
Nu-nţelegem rostul lor
Dar aceasta este calea-n
Ţara bucuriilor;
Din cer ochii Domnului
Paşii-i vede orişicui
Ne-ocroteşte în mod tainic,
Harul Lui.

Ispitiţi suntem ades
Şi-acţionăm necugetat
Plânge inima zadarnic
Omul nu e mângâiat;
Doamne nu pot să pricep
Bine să rezulte-aştept,
Însă răul, îmi răneşte,
Al meu piept.