Suntem duşi şi clătinaţi,
| Suntem duşi şi clătinaţi, Zbuciumaţi de-al lumii val Vin furtuni şi zile sumbre, Care în senin se schimb Într-o ţară unde-n veci Nu coboară umbre reci, Vei vedea cu ochii tăi Când ai să pleci. Cor: În curând, zorii vor veni Şi în cer acasă vom sosi, Abia atunci pricepe-vom deplin Dumnezeu de ce-a lăsat atâta chin. Unii sunt flămânzi aici, Alţii n-au unde dormi; Mulţi sunt cei ce locuinţa Au în locuri reci, pustii, Ne-ntrebăm; de ce-i aşa? Şi răspuns vrem a avea Dar Cuvântul Său Ne spune voia Sa. Încercări ne copleşesc Nu-nţelegem rostul lor Dar aceasta este calea-n Ţara bucuriilor; Din cer ochii Domnului Paşii-i vede orişicui Ne-ocroteşte în mod tainic, Harul Lui. Ispitiţi suntem ades Şi-acţionăm necugetat Plânge inima zadarnic Omul nu e mângâiat; Doamne nu pot să pricep Bine să rezulte-aştept, Însă răul, îmi răneşte, Al meu piept. |