Şi frunzele s-au vestejit,
| Şi frunzele s-au vestejit, Căci iată toamna a sosit. An după an, se duc în zbor, Toate se trec în viitor. Şi tu eşti o frunză să ştii Oricine în lume ai fi, Odată în praf la pământ Cădea-vei ca frunza în vânt. Priveşte-n urmă anii tăi Cum au trecut ca şi un vis, Erai copil, copiii tăi E tot ce viaţa ţi-a promis. Şi tu eşti o floare pe lac Ce apele mari o desfac, Petalele toate se frâng În urmă rămân cei ce plâng. Deci nu uita, căci dacă vrei Tu iarăşi poţi să înfloreşti, În veşnicii sunt fraţii tăi, Depinde cum te pregăteşti. Un lucru aş vrea ca să ştii, Acolo în raiul ceresc Acolo, sunt apele vii Şi florile nu vestejesc. |