Pe crucea din dealul iubirii,
| Pe crucea din dealul iubirii, Pe culmea lipsită de flori Se stinge făclia iubirii Privind spre albastrele zări. Te plânge izvorul din vale Şi raza de soare-n amurg, Se scutură florile-n cale Şi stelele toate s-ascund. Ce mulţi am aflat în iubire, Izvorul de dulci mângâieri, Iar astăzi privirea-mi spre culme Îl caută şi nu-i nicăieri. Doar mama aleargă la cruce Priveşte spre cer suspinând, În locu-I să rabde s-ar duce Pe lemnul de groază murind. Iar ochii ce-au plâns în grădină Se-ndreaptă spre cer rugători; Spre Cel ce durerile-alină Se-ndreaptă al meu Salvator. Părinte-al iubirii sublime O, iartă cumplitul păcat Al meu duh se-ndreaptă spre Tine, O, iartă-i că nu ştiu ce fac. |