O, de-aş avea eu limbi o mie,
O, de-aş avea eu limbi o mie, Şi mii de buze să cuvânt, Pe tonuri mii o armonie, Spre slava Celui pururi sfânt, /:I-aş mulţumi de ce-a făcut Cu mine, fiul cel pierdut.:/ O , de-ar suna glasul meu tare, Să se audă pân-la cer, Căci sângele-mi ca-ntr-o vâltoare, Se zbate, Doamne, când Te cer, /:De-ar fi toată suflarea mea, Un imn spre închinarea Ta.:/ De ce tăceţi puteri a mele? Mai sus, mai sus, zburaţi mai sus! Şi Domnului slujiţi cu cinste, Drept mulţumire lui Isus. /:De-acum cu tot sufletul meu, Vreau să-L servesc pe Dumnezeu.:/ Cânta-voi Ţie, Doamne, imnuri, Cât voi putea rosti cuvânt, Şi jertfa bucuriei mele Ţi-aduc cât voi fi pe pământ, /:Când buzele-mi n-or mai putea, Suspinul meu Te-a lăuda.:/ |