O Doamne mare,

O Doamne mare,
Când privesc eu lumea
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt
Şi fiinţele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntreţii
Cu braţul Tău cel sfânt.

Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor
Ce mare eşti! Ce mare eşti!

Privirea când mi-o 'nalţ
Şi văd minunea
Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer
Măreţul soare, cât şi blânda lună
Ca mingi de aur plutind prin eter.

Când întâlnesc
Pe Domnu-n Cartea sfântă
Şi când zăresc mulţimea de-ndurări
Pe-ai Săi aleşi
Cum i-a iubit într-una
Şi i-a condus prin binecuvântări.

Şi-L văd pe Isus pe pământu-acesta
Ca serv, dar plin de dragoste şi har
Zăresc în duh amara-I suferinţă
Şi mântuirea ce mi-o dă în dar

Când mă apasă sacini mari şi grele
Când sufletu-mi e trist
Pân' la mormânt
El se apleacă plin de mângâiere
Şi-mi ia tot chinul
De-orice legământ.

Când Domnul bun
mă va chema la Sine
Şi când voi sta, uimit în fata să
Privind pe Domnul sfânt al vesniciei
Cazând la tronu'l mă voi închina