O Doamne mare,
| O Doamne mare, Când privesc eu lumea Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt Şi fiinţele ce-mpodobesc natura Cum le-ntreţii Cu braţul Tău cel sfânt. Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor Ce mare eşti! Ce mare eşti! Privirea când mi-o 'nalţ Şi văd minunea Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer Măreţul soare, cât şi blânda lună Ca mingi de aur plutind prin eter. Când întâlnesc Pe Domnu-n Cartea sfântă Şi când zăresc mulţimea de-ndurări Pe-ai Săi aleşi Cum i-a iubit într-una Şi i-a condus prin binecuvântări. Şi-L văd pe Isus pe pământu-acesta Ca serv, dar plin de dragoste şi har Zăresc în duh amara-I suferinţă Şi mântuirea ce mi-o dă în dar Când mă apasă sacini mari şi grele Când sufletu-mi e trist Pân' la mormânt El se apleacă plin de mângâiere Şi-mi ia tot chinul De-orice legământ. Când Domnul bun mă va chema la Sine Şi când voi sta, uimit în fata să Privind pe Domnul sfânt al vesniciei Cazând la tronu'l mă voi închina |