Nu ştiam că-n juru-mi sunt izvoare
| Nu ştiam că-n juru-mi sunt izvoare Nu ştiam de oaza din pustiu Aşteptam să vină corbii-n zare Aşteptam sfârşitul meu târziu Mi-am plimbat privirea peste lume Şi-am zărit pustiul gol şi sterp Am simţit fiorul morţii-n mine Tot mai mult mă apăsa în piept Chinuit de arşiţa toridă, Copleşit de-al morţii evantai M-am trezit la vocea Ta cea blândă Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai Nu ştiam, Isuse, Că în Tine, Curg izvoare limpezi de cleştar N-am ştiut că setea crudă-n mine Numai Tu ai stins-o cu-al Tău har Dacă vrei şi tu, amice dragă, Focul inimii din piept să-l stingi El îţi vindecă fiinţa-ntreagă Vin la El, la pieptu-I drag să plângi |