Noi moartea Ta vestim, Isuse
Noi moartea Ta vestim, Isuse De câte ori ne-mpărtăşim, Căci suferinţele nespuse Atuncea Doamne, le simţim. Prin jertfa Ta desăvârşită, Pe veci salvarea fu plătită. Când pâinea împreună-o frângem Noi părtăşie-avem cu Tin; În dragostea Ta noi ne strângem Să Te cunoaştem pe deplin. Tu corpul Tău ne-ai dat ca hrană Ca să trăim fără prihană. Paharul binecuvântării În al Tău sânge-i transformat; Noi nu putem să dăm uitării, Nicicând acest fapt minunat, Căci al Tău sânge făr cruţare, L-ai dat s-avem răscumpărare. Noi suntem mulţi şi-i doar o pâine Un corp cu toţi suntem în Tin; Noi Te rugăm de-acum, Stăpâne, Măreşte-Te în noi deplin... O las să fim în toate una, Chiar ca o pâine-ntodeauna! Iubirea ta să stăpânească, Prin Duhul Sfânt şi-a Lui puteri Ca focul dragostei să crească, La o frăţie cum Tu ceri; Iubirea Ta pe toţi să-i lege. Nicicând, nimic să nu-i dezlege!... |