Aşa de mult m-a chinuit setea
| Aşa de mult m-a chinuit setea Şi patul nu-l părăseam, Degeaba apa-a fost tulburată, Eu făr nădejde eram. O! cum să trăiesc fără de nădejde Puternice Dumnezeu? Degeaba apa-a fost tulburată, Căci altul se vindecă. Dar într-o zi spre mine se-apleacă Şi mă ridică-un străin, Şi mâna rece duios mi-o prinse; Cu lacrimi El mi-a vorbit. O! Sfântă putere-ai pătruns în mine Şi patul l-am părăsit, Betezda azi este luminată De-al meu scump vindecător. Acum tresaltă căci ai putere Tu, care olog erai, Şi părăseşte acum Betezda Unde-ai stat atâţia ani. O! Tu eşti a mea slăvită nădejde Şi pentru Tine trăiesc, Căci pentru mine L-ai dat pe Isus Slăvitul Mântuitor. |