Isuse, culme minunată
| Isuse, culme minunată De unde-L văd pe Dumnezeu, Ce viaţă binecuvântată Adus-ai sufletului meu E-atâta bunătate-n Tine Stăpâne-atât de scump şi bun Cât cu-al meu glas printre suspine În veci, eu n-am să pot să spun Atâta milă şi iubire Isuse-n Tine am aflat Cât n-o să poată niciodată Să spună-un păcătos iertat Atâta dragoste şi pace Eu aflu-n Tine zi de zi Mai mult decât putut-am crede Sau mi-am putut închipui Cu ce înfiorate imnuri De slavă Ţi-aş putea cânta Când Tu mă faci să simt acuma Ce nici n-aş fi putut visa Cum să-Ţi arăt recunoştinţă Când Tu mă faci acum să am Atâta har cât altădată Nici să-mi închipui nu-ndrăzneam Cum, când în tot ce pot, Isuse Eu sunt atât de slab şi mic Şi-n neputinţa mea, mai vrednic De Tine n-am nimic, nimic Primeşte jertfa caldei lacrimi Şi darul cântecului smuls Din dorul unei inimi, care Ţi-ar da, dar n-are ce mai mult |