Întregul soare
| Întregul soare Joacă-n stropi de rouă Şi Tu în inimi poţi să locuieşti. E o minune ce e veşnic nouă Mărimea Ta ce ştii s-o mărgineşti. Mi-e gata inima să cânte Ţie, Al lumilor Poet slăvit! Poema Ta este o armonie Şi-n slava lor eşti oglindit. Pe cer ai scris cu slove arzătoare Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit. Deşi nu pier, sunt totuşi trecătoare, Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit. Fulgerător, lumina se abate Din cer în cer, găsindu-şi calea sa Dar planul vecilor De-a-drept străbate Un duh mânat de însăşi raza Ta. Se mişcă tot Cum nu se poate spune. Uimit ascult şi cu nesaţ privesc; Dar lângă Tine îmi găsesc o lume Ce-mi satisface noul simţ ceresc. Atâtea legi, nespus de felurite, Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări; Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite Şi doar pe noi cu veşnice schimbări. Te-ai îmbrăcat în omenească fire Şi-ai ispăşit călcările de legi. M-a biruit Isuse-a Ta iubire! Acuma poţi cu orice să mă legi. Legată inima de-aşa Iubire, În faţa Ta mă simt prea mic, Dar pot să cânt Dumnezeiasca-Ţi fire Că Tu eşti totul, eu nimic. În veacurile cele viitoare Când tot ce-i rău pe veci va fi apus, În jurul Tău, nemărginite Soare, Vom fi atraşi din ce în ce mai sus. |