În grădina Ghetsimani,
| În grădina Ghetsimani, Templu paşnic, liniştit Era locul rugăciunii Al lui Isus, mult iubit. El s-a dus în locul tainic Cu ai Săi învăţăcei, Să se roage , să vegheze, Pentru El şi pentru ei. Nu plecase niciodată El cu-atâta întristare, În grădina neuitată Ca în noaptea de trădare. El veni ca să plătească Vina greului păcat; Pe noi să ne mântuiască Din pierzare ne-a scăpat. El zise-aceste cuvinte Tremurând în glasul Său; "Întristat până la moarte E acum sufletul meu!" "Privegheaţi şi voi cu Mine!" A spus aleşilor Lui "Pâna ce în rugăciune Stau-naintea Tatălui". Şi mergând puţin nainte A căzut pe faţa Sa Zicând "Bunule Părinte, Fie numai voia Ta!" Tot cu aceste cuvinte De trei ori El S-a rugat. Suferind chinuri cumplite, Pentru-al lumii păcat! Din agonia Sa mare Ce-n sudori sânge i-a scos, El ieşi cu triumf mare Căci un înger veni jos, Ca o solie cerească, De la tronul Tatălui, Ca El să desăvârşească Mântuirea omului. Când la învăţăcei vine Zice aflându-i dormind "N-aţi putut şi voi cu Mine Un ceas să staţi priveghind?" Însă ei nu pricepură Deşi de trei ori sculaţi. Şi dormiră mai departe. Dar Isus s-a tulburat. |