Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin
| Amar Îţi era sufletul, o, Mielule divin Când ai intrat în Ghetsimani, Să-L rogi pe Tatăl sfânt "De-i cu putinţă Ca paharul greu să treacă, Dar totuşi voia Ta , O, scumpe Tată să se facă!" O, du-mă Doamne Şi pe mine-n Ghetsimani, Şi să-mi arăţi şi mie unde Te-ai rugat Du-mă la Golgota pe sinistrul munte, Ca să plâng la crucea unde ai răbdat! Noi nu-I cunoaştem preţul Şi nici nu-l vom şti nicicând Vândutu-L-ai tu, Iudo Pentru cei treizeci de-arginţi Intrară în grădină O mulţime de avari, Ca să-L prindă şi să-L ducă Ca şi pe un tâlhar. O, dimineaţa e pustie, Noaptea a dispărut, Totul e-nvelit În misterul albei dimineţi; Privighetoarea tristă Nu-şi mai cântă vechiul glas, Căci în grădina Ghtsimani Doar lacrimi au rămas. Îngenunchiat cu crucea-n spate Şi cununi de spini, Fiul lui Dumnezeu pe munte Rabdă-ntre străini Calvarul suferinţei nemiloase a urcat Trupul e atârnat pe cruce, Sângele-I vărsat. Mi-au străbătut cuiele carnea Sângelea-a curs văi "Nu am făcut-o pentru Min' Ci pentru voi cei răi. Şi dacă credeţi în Mine Şi-n jertfa din Calvar, Vă dăruiesc, iertare, Viaţă veşnică în dar!" |