Eram copil şi-atâta bucurie
| Eram copil şi-atâta bucurie Mă însoţea pe calea spre Hristos Aveam fiorul Sfânt de nostalgie Când mici poveri mă apăsau în jos. În primăveri treceam Prin lunci, zăvoaie Şi cânturi ascultăm de ciocârlii Vedeam seninul calm Chiar şi pe ploaie Cântam pătruns de sfinte Melodii Dar mai apoi fiind pribeag prin lume Am fost atras de amăgiri mereu Crezând că au şi slavă şi renume Mi-au stins căutarea după Dumnezeu Căutam mâhnit adesea fericirea Şi când mi se părea că o găseam Eram mai trist, era nefericirea Dezamăgit şi frânt iar rămâneam Târziu am întâlnit Un Sfânt pe cale Şi eu I-am spus ce-nsuflet am avut M-a ascultat şi-apoi mi-a zis cu jale Întoarce-te de unde ai căzut. Azi m-am întors, îmi pare rău de anii Ce i-am pierdut şi nu i-am folosit Îmi plâng trecutul, Doamne îţi cer iertare Primeşte-mă din drumul rătăcit Mai dă-mi o Doamne iar, Divinul cântec Ce mă-nsoţea când eu eram umil Mai dă-mi seninul anilor de fraged Ca şi atunci când eu eram copil Azi m-am întors, îmi pare rău de anii Ce i-am pierdut şi nu i-am folosit Îmi plâng trecutul, Doamne îţi cer iertare Primeşte-mă din drumul rătăcit |