Dorită patrie-a iubirii,

Dorită patrie-a iubirii,
Grădina crinilor de nea,
Cu ce suspinuri şi ce lacrimi,
Şi doruri Te-am putut cânta!
Ce haruri mi-ai turnat în suflet
De nu-mi mai aflu-n lume loc?
De arde-n dorurile mele,
Atâta patimă şi foc?

Mi-e dor de tot ce am acolo,
Ţinut de-argint şi de cleştar,
O, lasă-mă să-ţi trec odată
Doritul, dragul Tău hotar!

De-am străbătut atâtea vremuri,
Şi drumuri fără de popas
De vraja crucii şi-a luminii,
Şi fericirii Tale-atras,
Azi stau privind în zare locul
Şi sunt uimit de străluciri,
Ah, vino patrie dorită
Locaşul sfintelor iubiri!

Căci inima-mi şi-ntreaga viaţă
Şi tot ce am mai minunat
În dulcea patrie-a iubirii
Acolo-n tine le-ai luat.
Şi m-ai lăssat să-mi ardă viaţa
În jurul singurului gând,
Să trec doritele-ţi hotare
C-un ceas, c-o clipă mai curând!