A bătut la uşa ta Cineva ...
A bătut la uşa ta Cineva ... Şi n-a răspuns nimenea. În tăcerea negrei nopţi Stă un Om şi plânge ... Faţa Lui e numai răni, Pieptul numai sânge. Cine eşti, străîn pribeag? Cine eşti? De-al cui amar pribegeşti? Pentru cine Te-au brăzdat Bice fără număr? Ce povară Ţi-a lăsat, Rana de pe umăr? Eu sunt Robul ... Ce slujesc tuturor Un om al durerilor. Nimeni plată nu Mi-a dat Numai spini şi ură, Numai roşii trandafiri Pieptul mi-L umplură. Eu sunt Pâinea Ce s-a frânt lumii-ntregi Sunt vinul eternei legi! N-am venit să plâng în drum Răni usturătoare ... Plâng pe cei ce pierd acum Ultima chemare ... A bătut la uşa ta Cineva ... O, deschide-I, nu mai sta! Nu-L lăsă să plece trist ... Poate niciodată Mâna Lui la uşa ta N-are să mai bată. |