Doamne Tu m-ai făcut din ţărână
Doamne Tu m-ai făcut din ţărână Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia Dar în mine-o făptură păgână Zi şi noapte îşi cere simbria. Nu sunt, Doamne, decât o suflare Decât carne cu multe păcate Şi Te caut cu dor şi-n oftare Să-mi dai forma trăirii curate. Ce-aş ajunge, tot singur pe ape Într-o lume de răni şi suspine Dacă nu Te-aş simţi pe aproape Dacă nu Te-aş avea lângă mine ? Eu sunt scurgerea, aburul, clipa Sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul. Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa Dăltuieşte-mi făptura cu harul ! Tu ne-ai făcut din ţărână Şi-n adânc ne-ai turnat veşnicia Ne-ai gătit pentru ziua ce vine Când vom sta faţă-n faţă cu Tine ! |