Doamne Tu m-ai făcut din ţărână

Doamne Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria.

Nu sunt, Doamne, decât o suflare
Decât carne cu multe păcate
Şi Te caut cu dor şi-n oftare
Să-mi dai forma trăirii curate.

Ce-aş ajunge, tot singur pe ape
Într-o lume de răni şi suspine
Dacă nu Te-aş simţi pe aproape
Dacă nu Te-aş avea lângă mine ?

Eu sunt scurgerea, aburul, clipa
Sunt doar lutul, iar Tu eşti olarul.
Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa
Dăltuieşte-mi făptura cu harul !

Tu ne-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc ne-ai turnat veşnicia
Ne-ai gătit pentru ziua ce vine
Când vom sta faţă-n faţă cu Tine !