Doamne păcatul ca o noapte;

Doamne păcatul ca o noapte;
Cu faldurile morţii,
Vrea acum să mă cuprindă.
Duhul de viaţă care vine,
Din harul ce-i în Tine
Copleşească-mă te rog.

Privesc în jur
La bezna în care-şi duce viaţa;
Sărmanul om departe
De soarele Isus.
Mereu ! Mai mult !
Mi-e foame de Tine,
Domnul slavei!
De viaţa ce-i ascunsă,
În darul cel de sus.

Lumea, minciună zămisleşte
Pe ea se sprijineşte
Cu minciuna se hrăneşte;
Asta e viaţa ce îi place
În care se complace
Şi-n care va muri.

Doamne, de este unul care-
Să vadă această stare,
Şi să caute adevărul,
Umple-l cu viaţă şi lumină,
Cu pace în furtună,
Şi cu har ispăşitor.