Dintre câte mâini loviră
| Dintre câte mâini loviră Un obraz de plâns udat, Numai mâna Ta, Isuse, Să-l mângâie s-a aflat. Din atâtea glasuri câte Cu sudalme l-au hulit, Numai glasul Tău Isuse Să-l mângâie s-a găsit. În toţi ochii câţi priviră Către cei pizmaşi şi răi, N-am văzut vreodată milă Ce-am văzut în ochii Tăi. N-am simţit aşa iubire Cum a fost în vocea Ta, Mângâierea mâinii Tale Nicăieri n-o pot afla. Când eram în suferinţe Şi mă chinuiam în munci, Nu mai pot uita, Isuse, Cât m-ai mângâiat atunci. Şi mă-ntreb, privind la cruce, Ce anume s-ar găsi, Şi ce om ar fi în stare Să ne poată despărţi? |