Din strălucire jos ai venit,
| Din strălucire jos ai venit, Şi cu iubire m-ai mântuit, Am oare dreptul, nepăsător Să stau Isuse, l-al Tău izvor? Chiar lumea-ntreagă de m-ar chema Pe Tine, Doamne nu Te-aş lăsa; Eşti fericirea şi dorul meu Eşti Doamne, totul, şi eu al Tău! Izbit de valuri şi părăsit, Când n-am pe nimeni şi sunt urât, În grea durere, eu harul Tău, Doresc Isuse, să-l simt mereu. De urc în viaţă sau de cobor, Merg în lumină, sau trec prin nor. Te simt aproape şi-s fericit, Căci sunt de Tine călăuzit. Şi dacă viaţa-mi va oferi, În lume multe, chiar bogăţii În fericire, nu voi uita Că Ţi-ai dat viaţa pe Golgota. |