De ce ades mi-e dat pe cale
De ce ades mi-e dat pe cale Să-ndur dureri în fel şi fel; De ce-s lipsit adesea oare? Eu nu-nţeleg, dar ştie El! Din pâinea mea am dat altora Făr să mă tem că mă înşel, Răsplata? M-am ales cu piatra. De ce-i aşa? O ştie El! Când moartea luptă pe-ndelete Să rupă-al dragostei inel, Rămân copii sărmani pe drumuri De ce-i aşa? O ştie El! Când m-am luptat cu valul vieţii Şi când era s-ajung la ţel, Mă văd cu barca sfărâmată, De ce-i aşa? O ştie El! Eu nu-nţeleg dar ţin întruna, Crezând cu patimă şi zel, Că multe din ce mi se-ntâmplă Eu nu pricep, dar ştie El! Şi când trezi-mă-voi în ceruri, Cu El în marele castel; Mă voi mira cum de-s acolo Eu nu-nţeleg, dar ştie El! |