Ai auzit vreodată, prietene de Mine?
| Ai auzit vreodată, prietene de Mine? Pe când în largul lumii Cutreierai semeţ Pe când cu lănci şi scuturi, Cohortele străine Te căutau să-Ţi ceară Al vieţii Tale preţ. Ai auzit vreodată, Prietene de mine Când floarea vieţii tale Îşi scutura podoaba Ca să te scap de lanţuri, De moarte şi ruşine Eu am murit pe cruce, În locul tău, Baraba. Eu răsădisem pacea, Tu semănai furtuna Şi pe-amândoi mulţimea Ne-au pus pe un cântar. Minciuna cea din umbră Alese-atunci minciuna Tâlharii cei cu vază Cerură pe tâlhar... Puteam să zbor din lume, Sătul de-a ei urgie Şi-atunci mulţimea oarbă Te-ar fi cerut de-ageaba Dar m-am gândit la tine, Privind spre veşnicie Şi am murit pe cruce, În locul tău Baraba. Te chem şi astăzi, Vino şi vom străbate norii Te-am căutat cu lacrimi Prin spini şi bolovani Dar vremea e târzie, Mijesc pe dealuri zorii Şi ceru-ntreg te-aşteaptă De două mii de ani. De-ai şti ce neagră-i noaptea Şi ce adânc fierbinte Va fi când suferinţa Nu va cunoaşte graba Vei plânge-ntotdeauna Şi-ţi vei aduce-aminte Că am murit pe cruce, În locul tău, Baraba. |