Din neam în neam eşti adăpost

Din neam în neam eşti adăpost
Celor ce se încred în Tine.
Tu vieţii mele scut ai fost
Când vânturi au bătut în mine.

/:Tu eşti cetăţuia mea
Tu eşti adăpostul meu
O lumină-n noaptea grea,
Tu, o, Doamne, îmi eşti scăpare
În ceasul greu,
Zidul tare din jurul meu.:/

O mie cadă-n preajma mea
Şi zeci de mii pot chiar să fie.
Rămân sub ocrotirea Ta
Din Tine fac nădejde vie.

Eu niciodată nu mă tem
De groaza nopţii ce-o să vie
Nici de săgeata celui rău
Şi nici de-aprinsa lui urgie.