Cu suliţi lungi, cu săbii grele
| Cu suliţi lungi, cu săbii grele Ostașii unui sfânt sobor Te-au dus în faţa judecăţii Pe Tine, Salvatorul lor! În jurul Tău s-au strâns bătrânii, Învăţătorul vechii Legi. Iar Tu ai stat cu mâini legate, Tu, Creatorul lumii-ntregi. Pilat, în togă purpurie, Privi de sus cu chip de leu. Şi nu ştia c-avea în faţă Pe Împăratul Dumnezeu. Pe drumul trist Te-au plâns trudiţii Și-au râs cei mândri și bigoți. Iar Tu urcai scăldat în sânge S-aduci iertare pentru toți. Te-ai aşezat cu braţe-ntinse Să aperi un pământ pierdut, Căci numai Tu știai că-n lume N-avem alt preț, n-avem alt scut. De-atunci mereu lovim în Tine Și te gonim cu ură grea. O, cât ai îndurat, Isuse, Ca să câştigi iubirea mea! Versuri: Costache Ioanid |