M-apasă tot mai greu povara,

M-apasă tot mai greu povara,
Și gustul ei e prea amar;
Căci simt în piept, cum suferința
Aprinde al durerii jar,
Privesc în zări şi în tăcere,
Aştept să-mi vină un răspuns;
Căci Domne, Tu-mi cunoşti durerea,
De Tine nu-i nimic ascuns!

R1: Opreşte, Doamne, încercarea,
Căci parcă jugul mi-e prea greu;
Smerit te rog revarsă-Ți mila;
Căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu.
La Tine vin în ceasuri grele,
Părinte şi Ocrotitor;
Când îţi simţesc apropierea,
Îmi este jugul mai uşor!

Nu am la Tine nici un merit,
Și recunosc dreptatea Ta.
Dar în genunchi te rog, ai milă;
Și îţi arată dragostea .
Îmi iartă tot trecutul Doamne,
Căci nu Ți-a fost Ție plăcut.
Îți mulțumesc pentru răbdarea,
Ce pentru mine ai avut!

Opreşte-odată, Tu, furtuna, 
Ce sufletu mi-l răscolește;
Căci Tu ai fost dintotdeauna,
Părintele ce mă iubeşte .
Tu nu mă vei lăsa de pradă
Atacurilor celui rău;
Deşi nu-Ţi merit izbăvirea,
Și eu sunt un copil al Tău!

R2: Opreşte Doamne încercarea,
Căci parcă jugul mi-e prea greu
Smerit te rog revarsă-Ţi mila,
Căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu.
Apleacă-Ţi azi te rog urechea 
La lăcrimatele-mi cuvinte
Şi de la tronul îndurării,
Ascultă ruga mea fierbinte;
La Ține vin în ceasuri grele,
Părinte şi Ocrotitor
Când îţi simţesc apropierea
Îmi este jugul mai uşor!