M-apasă tot mai greu povara,
M-apasă tot mai greu povara, Și gustul ei e prea amar; Căci simt în piept, cum suferința Aprinde al durerii jar, Privesc în zări şi în tăcere, Aştept să-mi vină un răspuns; Căci Domne, Tu-mi cunoşti durerea, De Tine nu-i nimic ascuns! R1: Opreşte, Doamne, încercarea, Căci parcă jugul mi-e prea greu; Smerit te rog revarsă-Ți mila; Căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu. La Tine vin în ceasuri grele, Părinte şi Ocrotitor; Când îţi simţesc apropierea, Îmi este jugul mai uşor! Nu am la Tine nici un merit, Și recunosc dreptatea Ta. Dar în genunchi te rog, ai milă; Și îţi arată dragostea . Îmi iartă tot trecutul Doamne, Căci nu Ți-a fost Ție plăcut. Îți mulțumesc pentru răbdarea, Ce pentru mine ai avut! Opreşte-odată, Tu, furtuna, Ce sufletu mi-l răscolește; Căci Tu ai fost dintotdeauna, Părintele ce mă iubeşte . Tu nu mă vei lăsa de pradă Atacurilor celui rău; Deşi nu-Ţi merit izbăvirea, Și eu sunt un copil al Tău! R2: Opreşte Doamne încercarea, Căci parcă jugul mi-e prea greu Smerit te rog revarsă-Ţi mila, Căci numai Tu-mi eşti Dumnezeu. Apleacă-Ţi azi te rog urechea La lăcrimatele-mi cuvinte Şi de la tronul îndurării, Ascultă ruga mea fierbinte; La Ține vin în ceasuri grele, Părinte şi Ocrotitor Când îţi simţesc apropierea Îmi este jugul mai uşor! |