Întotdeauna au fost lacrimi.

Întotdeauna au fost lacrimi.
Au fost şi fi-vor cât va fi pământul.
Atâtea lucruri ni se-ntâmplă,
Cum nu vrem noi;
Cu-n rău sfârșit,
Și plângem.

R1: /: Însă în ceruri nu vor fi,
Lacrimi în cer n-om întâlni.
Durerea mare şi suspin
Rămân aici, în cer nu vin.
În ceruri fericiri găsești,
Cum nici măcar nu te gândești.
Mai mult cât poţi tu judeca,
Va fi în cer când vom intra. : /

Dar pân-atunci, aici sunt lacrimi.
Dureri tu ai, şi te-ntristezi,
Curg lacrimi.
Ferice de acei ce-n lacrimi,
Plângând vor fi, când va veni,
El Sfântul.

R2: /: Gândește-te că şi Isus,
A plâns cât fost-a pe pământ.
Şi gândul parcă mi s-a dus,
La Fiul Tatălui de sus.
Însă în ceruri nu vor fi,
Lacrimi în cer n-om întâlni.
Durerea mare şi suspin,
Rămân aici, în cer nu vin. : /

F. În ceruri fericiri găsești,
Cum nici măcar nu te gândești.
Mai mult cât poţi tu judeca,
Va fi în cer când vom intra.