L-am găsit lang-o fântână
| L-am găsit lang-o fântână Obosit de drum, setos; Mi-a cerut apă să beie, Dar n-am ştiut că e Hristos. Mi-a fost ruşine să stau de vorbă, Dar El nu S-a ruşinat; Mi-a spus că-n ceruri îngerii cântă, Şi-o haină albă El mi-a păstrat. Am vorbit cu El obraznic Şi L-am privit cu dispreţ, Fără să ştiu că El pe mine Pune-aşa de mare preţ. Nu L-am mai văzut vreodată, Dar când spuse-al meu secret, Mă-nchinai, privindu-I faţa, Şi am zis: Tu eşti profet! Toată viaţa mea întreagă Cum a fost, mi-a arătat; Am văzut că-i ruinată, Dar mi-a spus că m-a iertat. Nu L-am mai văzut vreodată Aşa trist precum era; Dar mi-a spus că El mă iartă Şi, aşa cum sunt, mă vrea. |