Doamne, Tu eşti stânca,

Doamne, Tu eşti stânca,
Unde mă ascund.
Scutul meu,
Tăria care mă scapă.
Eu strig:
''Lăudat să fie Domnul meu!''
Şi sunt izbăvit
De vrăjmaşii mei

Şi azi mă închin,
La Tine îmi înalţ sufletul;
Tu cunoşti inima mea,
Doamne, Ţie-ţi aparţin!

În indoiala mea,
Am chemat Numele Tău cel Sfânt
Şi am strigat,
Către stânca mântuirii.
De-acolo de sus,
Tu ai auzit glasul meu,
M-ai scos la loc larg,
Pentru ca mă iubeşti!

Şi azi mă închin,
La Tine îmi înalt sufletul;
Tu cunoşti inima mea
Doamne, Ţie-ţi aparţin!