Ce-i viaţa ta?
| Ce-i viaţa ta? ...E o peniţă... Cu care scrii mereu pe-un drum. Şi-apoi la ultima portiţă, Ce-ai scris pe-a inimii tăbliţă Nu se mai şterge nicidecum Şi vorbe-n vânt şi fapte rele Rămân pe veci, ca-ntr-un album. Păzit e scrisul tău de stele, De-ai pune mări întregi să-l spele, Nu se mai şterge nicidecum Să nu te minţi că-n veşnicie Trecutul se preface-n scrum. Căci Dumnezeu stă mărturie, Că-n faţa Lui tot ce se scrie Nu se mai şterge nicidecum În ceasul greu de judecată Îţi vei citi întregul drum. Vei izbucni în plâns de-odată, Dar nici o slovă-nlăcrimată Nu se mai şterge nicidecum Nu poate şterge decât sânge, Dar sânge sfânt şi nu oricum. Ce înger trupul şi-l va frânge Şi-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge, Nu se mai şterge nicidecum Hai, adu-ţi vina ta şi greşul, Isus îţi şterge-al vieţii drum, Cum trece pe nisip vârtejul, Dar dacă azi nu prinzi prilejul, Nu se mai şterge nicidecum Isus pe lemn răbdă arşiţa, Isus e preţul tău acum, Te face alb ca lămâiţa Şi tot ce-a scris cândva peniţa Nu se mai vede nicidecum |