Ce nume scump ai Tu, Isuse,
Ce nume scump ai Tu, Isuse, Iubitul sufletului meu Mireasma Ta îmbietoare, Îmi umple sufletul mereu. N-am mirosit parfumuri scumpe, Nici farmecul din vraja lor; Dar Ţi-am simţit în piept iubirea Şi nu mai pot de-atunci de dor. Pământul n-a văzut alt farmec Nici cerul har mai minunat Ca farmecul de-atunci şi-acela, Ce-n suflet Tu mi l-ai lăsat. Să spună vântul ce-ntâlneşte Atâţia crini şi trandafiri Dac-a văzut , simţit vreodata Atât de dragi şi dulci priviri. Să spună soarele ce vede Atâtea flori în calea sa, Mai este oare-n lumea-ntreagă Mireasmă ca mirreasma Ta? Eu spun şi soarelui şi nopţii, Şi vântului că-n lume nu-s Nici farmec, nici frumseţi, Nici haruri Cum sunt a Tale scump Isus! |