Nu-i loc mai sfânt decât acela

Nu-i loc mai sfânt decât acela
Unde-i Hristos şi-unde-s ai Săi;
Acolo-i Duhul Sfânt, Puterea,
Acolo-i dragostea văpăi...
/:Cuvântul Sfânt acolo-i Soare,
Credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia sfinţitoare,
E-avutul cel mai strălucit. :/

Nu-s stări mai sfinte ca acelea
De pe Taborul luminos,
Când e Hristos în toţi ce cântă
Şi toţi ce cântă-s în Hristos;
/: Când de Hristos e plin Cuvântul
Şi-n rugăciune-i plin de El,
Atunci şi-afară şi-nlăuntru,
Hristos străluce-n orice fel. :/

Nu-i ceas mai sfânt decât acela
În care-s fraţii adunaţi
Şi inimi lângă inimi, una,
În Duh, se roagă ne-ngenunchiaţi;
/: Când rugăciunea lor se-nalţă
Scăldată-n lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţi-s îngeri,
Pământu-i Sus, iar Ceru-i Jos.

Nu-i Har mai sfânt decât acela
Să fii cu Domnul şi cu-ai Săi
În rugăciune, şi-n cântare,
Şi-n lacrimi lângă fraţii tăi;
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te,
Oricâţi sunt ei, fă tot şi stai,
Oricum sunt ei, fă tot şi-i caută,
/: Că unde-s ei e-un colţ de Rai! :/