Bunătatea Ta eternă,

Bunătatea Ta eternă,
Doamne Dumnezeul meu,
Ea mi-e cea mai dulce pernă
De odihnă când mi-e greu.
Ea mă scapă de povară,
Când mi-e sufletu-apăsat
Şi mă uşurează iarăşi,
/: Ca s-alerg mai avântat. :/

/: Bunătatea Ta,
Bunătatea Ta! :/

Bunătatea Ta mă-ndeamnă
Grabnic să mă pocăiesc,
Ca să ştiu adânc ce-nseamnă
Răul care-l săvârşesc.
Ea mă-ndeamnă înspre cruce,
Spre Isus cel răstignit,
Să-nţeleg că El aduce
/: Pace-n duhul meu trudit. :/

Bunătatea Ta-mi găteşte
Un preadulce viitor,
Căci ea, zilnic, se-nnoieşte
Şi când urc şi când cobor.
Laudă şi închinare,
Pentru bunătatea Ta,
Îţi aduc cu-nflăcărare,
/: Doamne-acum şi-n veac aşa. :/