Străin, pribeag şi călător

Străin, pribeag şi călător
Sunt eu pe-acest pământ;
Călăuzit de-un singur dor,
S-ajung în cerul sfânt

Împărăţia Ta,
O, Doamne, o doresc,
Şi cât aş vrea s-ajung în ea
Acolo să trăiesc !

Chiar drumul greu şi plin cu spini
Se va sfârşi-n curând
Şi-n ţara Ta, plină de crini
M-oi odihni-n curând.

Cu toţi acei ce Te-au urmat
Prin lumea de dureri;
Îţi vom cânta neîncetat,
Frumoase, dulci cântări.

Dar fă să vină mai curând
Împărăţia Ta,
Căci ard de dor tot aşteptând,
Şi crucea-i tot mai grea

Ce frumuseţi de nedescris
Acolo-n veci vor fi.
Căci, Tu Isuse, drag şi scump,
Tu, vei împărăţi !