Străin, pribeag şi călător
| Străin, pribeag şi călător Sunt eu pe-acest pământ; Călăuzit de-un singur dor, S-ajung în cerul sfânt Împărăţia Ta, O, Doamne, o doresc, Şi cât aş vrea s-ajung în ea Acolo să trăiesc ! Chiar drumul greu şi plin cu spini Se va sfârşi-n curând Şi-n ţara Ta, plină de crini M-oi odihni-n curând. Cu toţi acei ce Te-au urmat Prin lumea de dureri; Îţi vom cânta neîncetat, Frumoase, dulci cântări. Dar fă să vină mai curând Împărăţia Ta, Căci ard de dor tot aşteptând, Şi crucea-i tot mai grea Ce frumuseţi de nedescris Acolo-n veci vor fi. Căci, Tu Isuse, drag şi scump, Tu, vei împărăţi ! |