| Şi toată lumea va cunoaşte Că sunteţi ucenicii Mei, Când pacea o veţi iubi de-a pururi Şi va fi dragoste-ntre voi. În lume, veţi avea necazuri, Dar îndrăzniţi necontenit Voi, nu uitaţi că fii Îmi sunteţi Şi moartea Eu am biruit!" Aşa pe ucenici adesea Duios Isus îi invăţa Şi nu s-a auzit vreodată Mai blândă voce ca a Sa. De când, de pe pământ la ceruri, Stăpânul lumii S-a 'nălţat, Apostoli-au plecat în lume Să predice neîncetat. Erau huliţi, scuipaţi în faţa, Bătuţi sălbatic, chinuiţi, În temniţă-aruncati la fiare, De toţi întruna-au fost huliţi. Iar ei, săraci, puţini şi singuri, Străini de tot în lume chiar, Din inimă, rosteau Cuvântul Prin Duhul Sfânt, prin al Său har. |