| Totdeauna, pe-a Domnului cale, Au fost lacrimi Şi-au fost spini destui. Dar acei ce-au urmat voii Sale Trebuit-au să-I semene Lui. N-a iubit lumea, nu, niciodată! Toţi acei ce lui Christ I-au slujit, Ci cu-o ura mereu ne-mpăcată, I-a hulit, i-a lovit, i-a zdrobit. Dar cu ochi-aţintiţi spre răsplata, Din răbdarea Golgotei primind, N-au cârtit cei aleşi niciodată, Ci-au trăit şi-au murit biruind. Tu fii tare, căci ziua-ncercării E alegerea ta pentru har Strălucit eşti, în haina ocării, Când te urci răbdător pe Calvar. Iar prin moarte-nmiit vei culege Răsplatirea cerescului zel, Căci mereu astăzi Domnu-Şi alege Pe acei ce sunt vrednici de El. |