Ca pasările migratoare,
| Ca pasările migratoare, Şi noi emigranţi ne numim Mereu, către ţara cu soare, Prin valuri şi vânturi, plutim. În urmă-i furtuna, Pentru totdeauna! Nainte e ţara şi soarele cald, Cetatea de aur cu porţi de safire, Cu străzi aurite şi cer de smarald. Aicea lăsăm colivia Şi cuibul din vreascuri uscat Nainte privim veşnicia Şi locul spre care-am plecat. Şi nu ne vom pierde, în larguri, Pe-oceanele pline cu nori, Că-n faţă se văd trei catarguri E al mântuirii vapor. Credinţa, nădejdea, iubirea Ne poartă când am obosit, Căci Domnul e totul mărirea Şi soarele făr-asfinţit. |